Undeva într-o cocioabă
Duceau traiul un moş şi-o babă
Baba slută şi haină
Avea mări şi o gaină.
În schimb bietul nostru moş,
Avea şi el un cocoş.
Zicea moşul câteodata
Către baba îmbufnată:
„Dă-mi şi mie-un ou măi babă!”
„Da’ mai vezi-ti tu de treabă!”
De vrei oul la tigaie,
Ia cocoşul, dă-i bătaie,
Arde-i câteva ciomege
Poate-ţi face-un ou moşnege.
Moşul prinde cocoşelul
Şi mi-l scutură-n tot felul.
Îl ghionteşte, îl trânteşte,
Şi-n bătaie-l smotoceşte.
Năucit de-aşa pomană
Cocoşul o ia la goană.
Scărmănat de puf săracul
Se tot duce ca buimacul;
Dar pe-un drum cu bolovani
Da de-o pungă cu doi bani.
Cum o vede, o ia cu ciocul
Hai acasă cu norocul.
Când spre casă să pornească,
O trasură boierească
Trece-n pocnete de bice,
„Vizitiu!” boierul zice:
„Bine văd sau mi se pare,
Uite acolo-n drumul mare
Un cocoş cu-o pungă-n cioc,
Ia opreştecaii-n loc!
Dă-te jos şi fuga du-te
Să-mi aduci punguţa iute!”
Cocoşelul supărat
Că punguţa i-a luat,
Mânios peste masură,
Se tot ţine de trasură.
„Cucurigu boieri mari,
Punga daţi, nu fiţi tâlhari!”
„Cucurigu boieri mari,
Punga daţi, nu fiţi tâlhari!”
Mânios, boierul zbiară:
„Vizitiu, opreşte iară!
Ia dihania pagână
Şi-o aruncă în fântână!”
Vizitiul la poruncă
Ia cocoşul şi-l aruncă.
Dar cocoşul în fântână
Nu-nţelege să rămână.
El înghite apa toată
Din fântână cu-o găleată,
Apoi sare-afară sprinten
Dând din aripi şi din pinteni,
Apoi fuga fără frică
Fuge după trăsurică.
La conac trăsura vine
Dar cocoşul scai se ţine.
„Cucurigu boieri mari,
Punga daţi, nu fiţi tâlhari!”
„Cucurigu boieri mari,
Punga daţi, nu fiţi tâlhari!”
„Ia-l de-aici bucătăreasă
Şi-n cuptoru-ncins l-îndeasă!”
Slujnica atât aşteaptă
Sa-şi arate mandra-i faptă,
Şi-n cuptorul aproape roşu
Bagă suduind cocoşul.
Da’ cocoşul în cuptor,
Face roată un ocol,
Apoi varsă apa toata
Înghiţită-n fântână cu găleata.
Şi căutând chinuitor,
Iese-afară din cuptor:
„Cucurigu boieri mari,
Punga daţi, nu fiţi tâlhari!”
„Cucurigu boieri mari,
Punga daţi, nu fiţi tâlhari!”
„Săriţi slugi, săriti argaţi,
De cocoş să mă scăpaţi!”
Un argat iute-l înşfacă
Pe cocoş şi grabnic pleacă
Să-l arunce-ntr-o cireadă
Unde-s boi şi vaci grămadă.
„Mai fă tu pe trâmbiţaşul,
Ţi-ai găsit aici nănaşul!
Să te văd, mai ai grai
Când te-a-mpunge un buhai?”
Vai ce poznă negândită
Acel cocoş s-a pus să-nghită:
Bivoli, tauri cu grămada
Dând pe gât toată cireada.
Şi umflat, crescut şi mare
Ca o altă arătare,
Drept în faţa casei vine,
„Cucurigu, ce ruşine!”
„Sariţi slugi, săriţi argaţi,
De cocoş să mă scăpaţi!
Aruncaţi-l voi golani
În haznaua mea cu bani!”
Altă poznă negândită,
Acel cocoş s-a pus să-nghită
Lăzi cu aur şi argint
Pot să jur că nu vă mint.
Apoi zboară din hazna
„Daţi-mi punguliţa mea!
Eu de-aici nu plec deloc
Fără punga mea în cioc.”
„Na-ţi punguţa măi zevzec!”
„Mulţumesc, o iau şi plec.”
Şi cocoşul saitarocul
Vine-acasă cu norocul,
Şi punând punguţa jos,
Cocoşelul bătăios,
Varsă aur în grămezi,
Apoi vite în cirezi.
„Tot ce vezi, cirezi, parale,
Moşule, sunt ale tale.”
Baba, ce să zic, plesneşte
De necaz şi bombăneşte.
Prinde de necaz găina
Şi mi-o zvântă cu prăjina,
Dă-i şi trage ca năroada
Până ce-i jumoale coada.
Fără sa-şi cunoască vina
Razna-o ia pe drum găina.
Şi găseşte pe şosea
O pârlită de mărgea;
Cum o vede o bagă-n guşă
Şi se-ntoarce la matuşă.
„Cotcodac, cotcodac,
Babo vreau un dar sa-ţi fac.”
„Iaca-ţi pregătesc cuibarul
Fata mamei ouă-ţi darul.
Fă o turmă de mioare,
Aur şi mărgăritare…”
„Poftim darul mătuşică
Ţi-am ouat asta mărgică.”
Vai, baborniţa haina,
Taie de necaz găina.
Şi-a făcut palat moşneagul
Şi grădini, mai mare dragul,
Curţi cu porţi de piatră rară,
Au şi rădvan la scară.
Pe cocoşul nazdrăvan
Îl găteşte cu colan,
Cu paftale de-aur grele
Şi cu mândre ciuboţele.
Iar la ciuboţele-i pune
Chiar şi pinteni ca să sune,
Orişiunde merge moşul,
Merge după el cocoşul.
Dar cu baba ce să fie?
A rămas în sărăcie
Şi-a ajuns găinăreasă
Cum ştiţi şi voi pe lângă casă.
Focşanschi Nicolae
9 aprilie 2007
.JPG)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu