e tarziu....in seara diminetii de 1 juma noaptea si ma pregatesc de somn.....da' nu pana nu filosofez so io putin ce pana cocosului ca gaina nu canta.....m-am gandit eu asa, putin cate putin, ca mi-era dor sa mai scriu si eu ceva de mine, de la mine si cred ca....tot pentru mine, dar macar sa ma mai exteriorizez sa imi mai aduc aminte ce mai fac ca incep sa uit si asta nu-i semn a tinerete si a bine...:))......astazi e ultima zi de noiembrie ceea ce inseamna 2 lucruri: 1 la mana, azi trebuie sa beau ca sa fie sanatosi toti Andreii si Andreele, si 2 la mana tre sa ma pregatesc de prima zi de iarna calendaristic vorbind, pentru ca vine ziua mea, si a ta, si a lui, si a ei, a noastra, a tuturor romanilor de pretutindeni......nu ca is patriot, nu ma laud a fi desi imi doresc, dar chiar nu sunt pentru ca nu am facut inca nimic bun pentru tara mea decat mi-am tarait oghelele pe acia sia......in seara asta ma simt meditativ, melancoolic si ganditor, o fi de la vreme, sau de la vremea care trece si nu mai vine.....m-au impresurat multe ganduri si multe amintiri si ma simt ciudat pentru ca nu am mai simtit asta demult tare.....am atat de multe de spus si atatea in cap incat nu spun nimic concret si nimic interesant, doar scriu si atat.....fara noima, fara tipar, fara final si mai ales....fara vreun sentiment aparte....doar scriu pe blog, imaginandu-mi ca imi pierd timpul aiurea pe mess, dar fara vreun scop precis....doar scriu. In ultima vreme am fost destul de ocupat dar nu la fel cum voi fi de acum incolo si nu prea am avut timp sa mai postez sau sa mai fac ceva pe blog, decat cateva filmulete si cam...atat. Dar as vrea ca de acum sa incep sa imi fac si io blogu mai....blog, sa imi bloghez blogu cum se zice, adica sa mai scriu despre mine, in eventualitatea in care cineva rataceste vreun click pierdut saracu' si da din greseala peste aici....viata de FUCKYOUltate e frumoasa, e ceva diferit de ce a fost pana acum, dar implica si mai multe responsabilitati, mai multe griji, mai multa...independenta cu ocazia zilei de 1 decembrie, daca tot suntem in preajma ei. Dar dupa my opinion e mai frumos decat sa stau dupa fusta mamei ca pana acum, adica nu-mi mai sufla nimeni in ceafa ce si cum sa fac, acum doar "ma sfatuiesc", abis :)). Precizez ca nu sufar de emoiala, nu-s trist, nici suparat si nici nu am fost, poate doar ingrijorat si nervos uneori, dar never trist....o singura viata o avem si atunci sa ne plangem, si asa ca suntem o generatie de plangaciosi si de papa-lapte, asta pentru ca inca nu am dat de greu, asa ca cat suntem tineri parerea mea unanima e ca cat, trebuie sa ne, ca, bucuram de fiecare, ca, moment. Am revenit si io la scris si la lasat amprenta pe ceva, ca sa se simta ca am trecut, imi marchez teritoriu ar putea spune unii, si sper sa revin cat de curand cu cat mai multe....pentru mine macar
.JPG)
